My True Colours

Nu stiu daca are legatura cu soarele, cu plictiseala, cu faptul ca nu am facut mai nimic toata ziua, ca m-am uitat la tot felul de filme etc... dar in aceasta perioada mi-am dat seama ca nu ma cunosc... Recunosc, nu stiu nici eu ce-mi doresc, nu e de ajuns sa spun ca vreau sa fiu fericita, nu stiu sa aleg ceva concret in viata mea, imi plac incertitudinile mai mult decat lucrurile clare... aleg complicatul pentru ca e mult mai interesant decat sa stiu dinainte ce o sa se intample... mi-e dor de obisnuinta, dar nu e de ajuns ca sa ma opreasca sa ma indragostesc de primul venit si sa plang dupa ultimul plecat, chiar si pentru o scurta perioada... Nu sunt o persoana matura si nu stiu cand o sa simt ca e bine sa ma opresc la timp... Desi stiu ca gresesc, nu invat nimic din greselile mele... si mereu fac aceleasi lucruri doar pentru ca imi place sa le fac; n-as fi eu daca nu m-as indragosti dupa doua zile, daca nu mi-as face planuri...PLANURI...cat mai multeee... si de cele mai multe ori aceste planuri n-au nici o legatura cu ce mi se intampla, cu ce fac... dar in lumea mea ele au o logica si ma calmeaza...

Ma urasc ca nu am reusit sa ma hotarasc daca imi place un baiat destept mai mult decat un baiat care ma face sa rad... mie imi plac baietii cu care sa ma laud, pe care sa-i prezint lui tata cu incredere, dar sunt mai fericita cu cel ce ma face sa rad, cel ce ma strange mai tare in brate, cel care ma pune pe primul loc inaintea tuturor, acel baiat pentru care nu conteaza asa mult banii, pentru ca nu e inca varsta la care sa punem asta pe primul loc... Vreau baiatul care sa imi zica in fiecare zi ca ii este dor de mine, sa nu uite sa-mi spuna ca ma iubeste chiar si dupa 2 ani, SA MA FACA SA RAD (de ce devine totul mult prea serios la un moment dat?? unde dispare umorul, copilariile?) Baiatul educat, mai matur in gandire decat mine (neaparat)...care sa-si planifice vacantele cu mine, nu fara mine; care sa stie ca e important sa existe momente petrecute doar in doi (fara cei 20 de prieteni)... sa nu ia lucrurile prea in serios, nici cei mari nu fac asta mereu... Il vreau pe cel care ma supara cu tot felul de prostii, dar care stie sa ma impace... sa faca o glumitza, sa faca ochii tristi, sa-si ceara scuze, sa ma minta pe fatza ca nu o mai face... nu conteaza... ideea e sa nu se uite si sa spuna ca n-am eu dreptate..eu mereu am dreptate...

Dar un lucru este sigur:
poate conteaza sa fii realizat, sa ai bani, o cariera, un apartament, o masina, prieteni care sa te laude peste tot, dar nu pentru o fata ca mine... Daca nu stii sa ramai cel de care ma indragostesc eu, daca nu ma faci sa rad, daca telul tau este acela de a ma indispune si pe mine in fiecare zi povestindu-mi problemele cu care te confrunti tu si lasi asta sa intervina in relatia noastra, daca nu mai putem iesi doar noi doi in oras pentru ca nu mai avem ce vorbi, daca nu ma asculti atunci cand vorbesc cu tine si uiti mereu ce-ti povestesc, daca ma iei peste picior si ti se par niste copilarii ceea ce fac eu, daca ajungi sa compari restul lumii cu tine, daca te lauzi cu ceea ce faci, daca esti zgarcit, daca te-ai obisnuit sa fii indiferent si crezi ca nu mai trebuie sa ma impresionezi, daca ti-e prea somn, daca ai imbatranit si nu mai ai rabdare sa faci lucrurile pe care le faceai si tu odata, atunci ia-ti pe cineva care sa ti se potriveasca si sa te suporte pentru ca nu mai esti baiatul pe care eu mi-l doresc...

Si astfel mi-am raspuns la intrebare..:)